duminică, 7 mai 2023

Bucuria aceasta nimeni nu o va lua de la voi

Nu știu cum, dar astăzi microfoanele din biserică au fost mai sensibile decât de obicei. Cel de sub candelabru, unde îmi rosteam eu ecteniile, răsuna în toată biserica, astfel că mi-am recitat textele cu voce joasă sau m-am depărtat puțin, ca să nu se audă prea tare.

Și m-am simțit din nou ca un solist. Ca și cum liturghia a fost scrisă pentru mine și se desfășoară în jurul meu. Preotul și altarul sunt în fața mea, corul și credincioșii - în spate, stranele, în stânga și în dreapta, la locurile lor. Iar eu, în mijloc, solistul care unește toate elementele.

Firește că nu e așa, eu sunt doar o piesă mică într-un angrenaj mare. Dar nu mă poate opri nimeni să simt, o oră și ceva pe săptămână, că fac ceva măreț, că asist și particip activ la o solemnitate între cer și pământ. Că sunt unul dintre actorii ei.

Nu am salariu în biserică, nu am avut niciodată. Nu am nici funcție și nici o altă motivație administrativă. Așa că îmi rămâne bucuria simplă a Liturghiei.

„Iar bucuria aceasta nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16,22), spune Hristos.

2 comentarii:

  1. Ce frumos! Asta e cea mai frumoasa slujire, care nu implica nimic altceva decat credinta adevărată.
    Ne alaturam si noi cei din spate cu incredintarea ca fiecare chemare ce o are sufletul si fiecare rucaciune sunt binecuvantate si vazute de Dumnezeu. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulțumesc. E bine când știm că rugăciunile și cântările noastre, ale slujitorilor altarului, nu rămân fără ecou. Că munca - sau, mai bine zis, slujirea noastră - aduce roade. Doamne ajută !

    RăspundețiȘtergere