Un site despre cabane

Am găsit un site web excelent despre cabane: cabinporn.com

Deși numele pare să sugereze ceva obscen, situl cu pricina se ocupă doar de cabane. Din toată lumea. Vizitatorii postează fotografii cu cabane, colibe, bârloage și orice fel de construcții umane care te cheamă la viața aproape de natură.

Iată ce spune pagina despre Dick Proenneke, unul din pionierii mei preferați ai vieții în mijlocul naturii:

Sfântul protector al vieții de cabană

Dick proenneke a lăsat în urmă viața de fermier, tâmplar și lucrător cu mașini grele ca să se pensioneze la Lacurile Gemene, în Alaska, loc numit astăzi Parcul Național Lake Clarke.

Transportat cu hidroavionul și luând cu el doar cele mai simple unelte, el a construit o cabană și a supraviețuit iernii, singur în sălbăticie.

Proenneke și-a documentat meticulos eforturile și experiențele, atât prin jurnalele sale cât și prin sutele de ore de peliculă de film de 16 mm, iar acțiunile și cuvintele lui întrupează cele mai înalte virtuți ale vieții într-o cabană: ingeniozitate, răbdare, vitalitate, cugetare și meșteșug. El își va petrece următorii 30 de ani în acest paradis retras.

Din jurnalul lui Dick Proenneke

Am citit din jurnalul lui Dick Proenneke în pauza de masă. Se vede și din film, dar mai ales din carte, cât de mult îi plăcea să scrie și cu câtă grijă așternea pe hârtie detaliile unei zile. Dimineața pe la 6 pregătea pe sobă clătite cu miere și mirosul lor umplea cabana. Primul pește pe care l-a prins a fost dat prin grăsimea topită de la șuncă, apoi prin mălai și mai apoi prin miere, ca să prindă o crustă maronie în tigaie.

Scrie cum se simțea fericit venind să locuiască la Twin Lakes, pentru că era visul lui devenit realitate. Și scria în jurnal pagini întregi la capătul unei zile-lumină de muncă fizică la noua lui cabană. Nu s-a grăbit, asta este impresia mea. A vrut să facă totul bine de prima dată. Se trezea devreme, ca un gospodar. Iată cîteva extrase din carte, care nu se găsesc în film:

• „Învață să folosești un topor și respectă-l și nu se poate să nu îl îndrăgești”.
• „Nu e somnifer mai bun ca sfârșitul unei zile de muncă”.
• „Să te oprești din muncă să admiri soarele strălucind pe lac, e un lux pe care și-l permite omul care lucrează pentru el însuși”.

În prima zi, când își căra bagajele către cabana lui Spike, soarele de mai îl mângâia ușor și el spune: „Mă întreb dacă în clipa asta e cineva pe lume mai liber și mai fericit...”.