Suntem în a doua săptămână aici şi scriu abia acum, pentru că a durat câteva zile până am asamblat componentele de calculator şi le-am cumpărat pe cele care lipseau.
Pe scurt:
- Zborul a decurs fără probleme, actele au fost în regulă, doar la sosire în Montreal a trebuit să facem formalităţile de imigrare şi asta a durat cam o oră
- Apartamentul cu două camere pe care ni l-au închiriat prietenii noştri Cristi şi Otilia e într-o zonă de la care nu mai poţi dori nimic: stradă mică, liniştită cu copaci şi veveriţe. De fapt, sentimentul de la sosire, care stăruie şi acum este că am ajuns într-o staţiune de munte.
- Proprietarul, un grec pe nume Jimmy, a renovat complet baia şi bucătăria
- Ne-am cumpărat din IKEA o canapea-pat foarte comodă, un fotoliu, iar din supermarket un birou, două scaune şi veselă pentru început.
- Am mers la diferite instituţii pentru asigurarea medicală, cardul de rezident şi cardul de asigurare socială. Ne-am deschis şi cont la bancă pentru că e o unealtă la fel de importantă ca maşina. Cardul se foloseşte la plăţi mai mult decât banii lichizi. Mai ales la sume mari.
Preţurile sunt cam ca în Romania. Cele mai multe slujbe din cele care ne-au interesat au salarii de 12-14 dolari pe oră, adică 2000 – 2300 dolari lunar. Asta înseamnă de 4-5 ori mai mari decât avea Nicoleta ca inspector şcolar. Şi vorbim totuşi de salarii modeste pentru un canadian.
Le lipsesc totuşi câteva chestii şi canadienilor ăstora: nu au termopane, borduri schimbate de două ori pe an şi dale pe trotuar.