Pustnicul din Pateric

Mă gândeam la Pateric, unde un mare om de stat a vrut să caute un pustnic despre care auzise multe. A plecat cu alai de slugi și coloană oficială.

Ajuns în pustia unde știa că se nevoiește monahul, a găsit un bătrân zdrențăros care făcea nu știu ce treabă. Îl întreabă dacă a auzit despre un oarecare pustnic renumit pentru viața lui îmbunătățită. Bătrânul i-a răspuns că nu a auzit de vreun pustnic prin părțile locului. Omul a plecat, crezând că bătrânul e puțin senil.

Pe drum și-a dat seama că bătrânelul acela simplu și rău îmbrăcat era chiar pustnicul pe care îl căuta. Bătrânelul nu mințise, căci se socotea pe sine păcătos, iar asta este o virtute a adevăraților călugări.

Omul s-a întors, dar nu l-a mai găsit pe pustnic.

Cum găseşti un sihastru

Am găsit un reportaj realizat de Claudiu Târziu în munții Neamțului, când se afla în căutare de sihaștri. A fost pe la părintele Proclu Nicău, care nu l-a putut primi, pentru că era bolnav. Nu s-a lăsat, a mers, întrebând din om în om, despre alt sihastru de prin părțile acelea.

Un țăran i-a spus așa:

– Apăi, bine. Ieși matale din sat, intri în pădure și mergi așa o vreme.
– Și, cum îl găsesc pe părintele?
– Ei, dacă vrea, te găsește el pe matale.

Cine a zis că Patericul s-a scris deja ? Se scrie încă, sub ochii noștri și, se vede treaba, în munții noștri.

Articolul, ca de obicei, excelent scris, se numește Pustnicii de la marginea cerului, publicat în Formula As și pe blogul lui personal, claudiutarziu.ro