Psaltirea audio

Am terminat de înregistrat și editat primul meu audiobook: Psaltirea lui David. A fost o plăcere să experimentez cu micul home studio și sunt mulțumit de ce a ieșit. Un proiect interesant și constructiv.

Ca tehnică, am folosit un microfon și o pereche de căști profesionale AudioTechnica, iar înregistrarea am făcut-o cu GarageBand, pe un Mac Mini.

Sper să fie de folos celor care vor asculta.

PSALTIREA AUDIO

Auzi, tu crezi în pandemie ?

Aseară, am slujit Maslul, cu părintele meu. Eu mă perindam de la strană la tetrapodul de pe amvon. Am citit apostolii și jumătate in Evanghelii, iar părintele cealaltă jumătate și toate rugăciunile. Am jucat la două porți amândoi, dar asta este când faci maslul, destinat pentru sobor mare, cu doar doi preoți și fără strană. Când va trece covidul, o să ne amintim cu umor de zilele astea.

Am citit, printre altele, apostolul al șaselea. Acolo, un text mi-a atras atenția: „Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.” (Galateni 5,26).Și nu am putut să nu mă gândesc la facebook. Locul unde mulți scriu și postează gânduri, idei, păreri despre pandemia de coronavirus și vor ca ceilalți să le citească, pentru că sunt grozave. Virale. Locul unde au loc gâlcevi dintre cele mai puțin elegante, pentru că mulți au păreri la care țin și care, inevitabil, intră în conflict cu părerile altora. Iar, de când cu pandemia, mulți, dureros de mulți se pricep la medicină, la virologie și politică, au păreri și se ceartă cu alții.

Auzi, tu crezi în pandemie ? Cifrele astea cu numărul zilnic de cazuri sunt exagerate. Guvernul știe niște chestii, dar nu ne spune. Și tot așa, idei purtate la colțul bisericii (pentru că unii au decența să nu vorbească despre ele în biserică, după slujbă, atunci când socializează).

Hai să mai semnăm o petiție online, poate convingem guvernul să ne dezvăluie cel mai mare secret: acela că nu există coronavirus. Dacă le trimitem o petiție pe facebook, sigur îi speriem și or să cedeze. Sincer, să stau în fotoliu, alături de o cafea și să semnez petiții pe facebook nu e tocmai definiția mea de activism civic. Dar, ce să-i faci, poate sunt de modă veche.

Dar preferatele mele sunt siturile de senzație (scuzați, de jurnalism de investigație), care dezvăluie secrete conspiraționiste și pe care câțiva oameni de la biserică le citează uneori, ca să își argumenteze părerile. Secrete, da’ noi le-am aflat de pe net...

La sfârșitul zilei, prefer să fiu victima minciunilor guvernului canadian decât al unui obscur website rusesc !

Muntele renașterii

Închipuie-ți pentru o secundă că ai putea poposi într-o viață trecută:

Ce ai vrea să te afli făcând acolo ? Ce te-ar încânta ? Ce te-ar face mândru ?

Întreabă-te asta și întrebarea despre ce să faci în viața asta devine așa de simplă, că te sperie. Fă pur și simplu acel lucru care te-ar încânta, care te-ar face să spui: sunt eu cu adevărat ! Fă asta și ești viu.

Acum 500 de ani, un om pe nume Petrarca s-a urcat pe un munte doar ca să admire priveliștea. Era un mod nou de gândire care a marcat începutul Renașterii.

Conspirație, da' s-o știm și noi

Mă gândeam să scriu un articol consistent și acidulat despre cei care văd conspirații peste tot, dar această postare de pe cartea cu fețe mi-a rezolvat problema. E scurtă și la obiect, așa că o copiez aici spre luare aminte:

Nici conspirațiile nu mai sunt cum erau odată. Să reușești tu să gândești tot planul ăsta fără cusur, să prevezi reducerea populației, să te gândești cum bagi chip-ul în vaccin, cum să preiei controlul la toată media, la toate guvernele, institute de cercetare, specialiști, să fii atât de genial pentru toate acestea și să-i uiți tocmai pe Gicu și Frusina din Dolhasca care te dau de gol pe Facebook.(Viorel Anghel)

Curat conspirație, mon cher...