Despre ninsoare și religii

Din cartea lui Sylvain Tesson, În pădurile Siberiei, un gând personal despre atitudinea față de evenimente a diferitelor religii. E o părere a lui, cu care nu sunt neapărat de acord, dar îmi place pentru că a folosit-o în ceva atât de simplu ca privitul unei ninsori.
„În seara asta, ninsoarea cade încă. Privind-o, budistul spune: Să nu așteptăm nici o schimbare.
Creștinul: Mâine va fi mai bine.
Păgânul: Ce înseamnă toate astea ?
Stoicul: Vom vedea ce va urma.
Nihilistul : Las-o să îngroape totul
Iar eu spun : Trebuie să tai niște lemne, până nu se înzăpezește stiva. Apoi mai bag un buștean în sobă și mă duc la culcare.”

Mi-a plăcut atât de mult cartea asta, încât nu am mai avut răbdare să o comand și să aștept livrarea în varianta tipărită, care ar fi venit prin poștă, cu toate întârzierile legate de coronavirus. Am cumpărat-o în varianta kindle și am putut să o citesc în următoarele cinci minute. Sylvain Tesson știe să se bucure de compania pădurii, a frigului, a puținilor vizitatori ruși de prin zonă și a unui pahar de vodkă, iarna. Dar, ceea ce îl face plăcut la lectură, este că știe să scrie.

Este un fel de Dick Proenneke cu coroniță.

Este același aventurier-scriitor, care, în fața unui peisaj de iarnă siberiană, este incapabil să facă o fotografie, pentru că ar fi o dublă jignire: un păcat al neatenției și o insultă adusă momentului.

Mestecene, spune-i cerului că-l salut !

Urmăresc pe Youtube filmul realizat de Sylvain Tesson pe malul lacului Baikal, în Siberia. A locuit acolo șase luni ca să savureze solitudinea și viața redusă le nevoile esențiale.

Îl văd cum stă în cabana lui, citind și scriind abundent. Zice: 

Cabana este laboratorul. Locul unde viziunile asupra naturii se metamorfozează în pagini de scriitură. Pentru această alchimie, îți trebuie ochi, cerneală, fum și alcool. 

De asemenea, spune cum, pentru a rezista solitudinii, ai nevoie de un anumit ritm cotidian, de o rutină bine pusă la punct și respectată. El citea mult, pescuia, spărgea lemne, scria. Își împărțise ziua în două: o parte pentru spirit, alta pentru trup și nevoile materiale. Fuma țigări cubaneze, în timp ce citea din Casanova și savura o vodka de prin partea locului.

Avea deja antrenamentul fizic și mental necesar. Cu ceva timp în urmă, traversase Eurasia de la nord la sud. Nu era un amator care, într-o zi, s-a dus într-o cabană și i-a fost bine. Era un călit, obișnuit și cu iernile, dar și cu propria companie.

Una din momentele plăcute are șederii la lac a fost când un vânător i-a dat doi căței de cinci luni, care i-au devenit buni companioni. Pe coloana sonoră e intercalat un cor rusesc, interpretând ceea ce ghicesc să fie Crezul sau o melodie asemănătoare.

Scrie, la un moment dat, pe un trunchi de mesteacăn, cu un marker:

Mestecene, îți încredințez mesajul meu: spune-i cerului că-l salut !

Un site despre cabane

Am găsit un site web excelent despre cabane: cabinporn.com

Deși numele pare să sugereze ceva obscen, situl cu pricina se ocupă doar de cabane. Din toată lumea. Vizitatorii postează fotografii cu cabane, colibe, bârloage și orice fel de construcții umane care te cheamă la viața aproape de natură.

Iată ce spune pagina despre Dick Proenneke, unul din pionierii mei preferați ai vieții în mijlocul naturii:

Sfântul protector al vieții de cabană

Dick proenneke a lăsat în urmă viața de fermier, tâmplar și lucrător cu mașini grele ca să se pensioneze la Lacurile Gemene, în Alaska, loc numit astăzi Parcul Național Lake Clarke.

Transportat cu hidroavionul și luând cu el doar cele mai simple unelte, el a construit o cabană și a supraviețuit iernii, singur în sălbăticie.

Proenneke și-a documentat meticulos eforturile și experiențele, atât prin jurnalele sale cât și prin sutele de ore de peliculă de film de 16 mm, iar acțiunile și cuvintele lui întrupează cele mai înalte virtuți ale vieții într-o cabană: ingeniozitate, răbdare, vitalitate, cugetare și meșteșug. El își va petrece următorii 30 de ani în acest paradis retras.