Nuntă și coronavirus

Știre astăzi la radio: un cuplu își programase din timp nunta pentru 15 august. După regulile în vigoare legate de numărul maxim de participanți și de adunările de grupuri, nu au mai putut să organizeze o petrecere cu 150 depersoane, așa cum se prevăzuse inițial. Așa că au făcut o petrecere restrânsă, cu familiile, în curtea casei lor.

Dar, pentru că își comandaseră din timp mâncare la o firmă de catering, nu au vrut să o risipească. Așa că ce s-au gândit: au donat toată mâncarea aceea  unui adăpost pentru femei și copii. Ba chiar mai mult: au participat și ei, îmbrăcați în mire și mireasă, la această a doua masă festivă. Ca și cum petrecerea de nuntă avea loc chiar atunci, în prezența femeilor defavorizate. Și s-au simți la fel de împliniți ca după o nuntă de pomină.

Dale Cooper și cafeaua lui

Urmăresc un episod din Twin Peaks. Și beau o cafea. E bună cum nu se poate spune, dimineața. Dale Cooper avea obiceiul să spună:

„În fiecare zi, o dată pe zi, fă-ți un cadou. Nu îl pregăti dinainte. Poate fi și o pereche de boxeri de la magazinul din colț. Pot fi și 10 minute de privit un peisaj . Sau, o cafea bună.”

E doar un film. E și tras destul de prost, pe deasupra. Dar, sunt atâtea filme din care am scos câte un aforism bun! Unul, și mi-a fost de ajuns ca să revăd filmul. Aseară, într-un alt film, „My big, fat, greek wedding”, am mai găsit unul. Filmul e nostim, însă nu e genul în care cauți întelepciunea. Dar, la o biserică greacă, unde cei doi protagoniști se căsătoreau în ritul ortodox, ea i-a spus lui, la un moment dat: „Acum, vom face primii noștri pași împreună, ca familie”. Și, în clipa urmatoare, au început cu toții, „Isaiie dănțuiește”.

Niciodată nu am privit acea parte din ritualul de nuntă ca pe niște primi pași în familie. Dar, dacă mă gândesc, este foarte adevarat. A fost nevoie de un banal film, ca să înteleg rostul unui ritual liturgic. Înțelepciunea nu e doar la îndemâna specialiștilor.