Nicoleta și Christ la sfârșit de an

A venit Nicoleta acasă cu un mic cadou și un mesaj - scris de mână - de la părinții unuia dintre elevii ei. Am citit-o de câteva ori, pentru că, sincer, m-a mișcat.

Am auzit-o povestind de multe ori despre acel copil cu un nume atât de fantezist: Christ Desiré ( în traducere liberă, Hristos cel dorit ), de altfel un băiețel simpatic și bine crescut.

Iată ce i-au scris Nicoletei părinții lui Christ:

Bună ziua, doamna Nicoleta,

Acest mic cuvânt este pentru a vă spune că Christ și noi, părinții lui, am apreciat mult enorma dumneavoastră contribuție în educația școlară a lui Christ.

Vă trimitem acest mic cadou pentru a vă mărturisi aprecierea noastră, ca recunoaștere pentru ceea ce ați adus în parcursul școlar al copilului.

Mulțumim și Domnul să vă binecuvânteze !

O monedă pentru episcop

I-am trimis Preasfințitului Galaction o monedă aniversară din argint, lansată cu ocazia a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial. Am comandat-o online, într-o decizie de moment, știind că fostul meu episcop este și un pasionat de numismatică.

I-am adăugat și o scurtă scrisoare, în care i-am spus așa:

Prea Sfinția Voastră,

Nădăjduiesc că vă mai amintiți de mine. Au trecut mulți ani de când m-ați hirotonit la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ca ucenic al părintelui Dumitru Lazăr. De atunci, viața m-a purtat departe de țară, în Montreal, Canada.

Mă adresez acum nu episcopului, ci pasionatului de numismatică. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la armistițiul care a marcat sfârșitul primului război mondial. Cu această ocazie, a fost emisă o monedă aniversară de 10 dolari, din argint, pe care mi-aș dori să o adăugați colecției Prea Sfinției Voastre.

Vă adresez calde urări de sănătate de peste ocean.

Canada Post și scrisorile

Canada Post (echivalentul Poștei Române) a debutat un program de înlocuire a cutiilor poștale personale cu unele de cartier. O cutie de grup. Asta, bineînțeles, doar pentru corespondență. Coletele se livrează ca și înainte, la domiciliu. Dar se pare că livrarea de corespondență nu mai e un business avantajos. Oamenii, pur și simplu, nu mai corespondează prin scrisori.

Și nu pot să nu mă gândesc că e sfârșitul unei ere. Eră în care oamenii corespondau prin scrisori. Scrisori cu pixul, cu mâna proprie, pe hârtie. Mă veți considera de modă veche, dar nu sunt. Am două adrese de email, Linkedin, domeniu personal, adresă de mail AT MARINESCU.CA și alte câteva gadgeturi. Mă descurc binișor la capitolul online, cum s-ar zice. .

Dar nu vreau să uit vreodată gustul computerii unei scrisori cu mâna ta. Să stai, să o gândești fără presiunea timpului, să fie literele mâinilor tale, nu produsul unei tastaturi. Așa da mesaj personal. Nu doar un like și, gata, ți-ai făcut datoria comunicării. Like-urile sunt, scuzați-mi expresia, apă de ploaie. Cine vrea să comunice, are nevoie să scrie un mesaj, să muncească la alcătuirea lui, fie că e pe net, fie pe hârtie.

Nu mai zic de felicitările gata scrise de Paște, cu mesaje de genul „Fie ca Sfintele Sărbători...”, că mă apucă noaptea și dă năduful pe afară de nu mai isprăvesc cu postarea asta.