La 25 de ani de căsnicie și slujire

    Am slujit ieri, 30 august, Sfânta Liturghie, împreună cu părintele Nicolae Stoleru, fostul meu profesor de la Facultatea de Teologie din București și prieten al comunități noastre din l’Ile-Perrot.
    Dânsul a dăruit bisericii noastre o serie de icoane și ne-a adresat cuvântul de învățătură al Duminicii a 13-a după Rusalii.
    La finalul Sfintei Liturghii, părintele profesor a oficiat scurta, dar frumoasa slujbă de mulțumire pentru cei 25 de ani de căsnicie a mea și a Nicoletei.
    Tot ieri, am primit și instalat noile icoane ale catapetesmei bisericii, comandate la tipografia doamnei Felicia, unde urmează să ni se imprime și revista parohială Pâinea vieții.

Pe marea vieții

Căutam o imagine pentru predica Duminicii a 9-a după Rusalii, pe 2 august. Una este icoana unde Hristos îi întinde mâna lui Petru și îl scapă de la o eventuală înecare, când apostolul s-a îndoit că poate umbla pe mare.

Dar am mai găsit două picturi ale lui Aivazovsky, care ilustrează așa de frumos nu momentul salvării, ci pe cel apariției și, respectiv, al îndoielii: „Iar Petru, văzând valurile s-a speriat...”

Acest pictor rus, dăruit imaginilor cu apa învolburată a mării și pe care l-am admirat de atâtea ori în biblioteca liceului din Alexandria, mi se pare cel mai în măsură să înfățișeze acel moment al Evangheliei, cu un Hrisos apărând în noapte, pe furtună și un Petru speriat de natura dezlănțuită.