Am ajuns la Saint-Cyrille-de-Lessard pe seară. Asfaltul autostrăzii 20 Est se terminase de mult. Am trecut pe la ultimul
depaneur înainte de destinația noastră, de unde am mai făcut ultimele aprovizionări. Apoi, am mers pe un drum de țară, la început, prost, iar mai apoi, foarte prost. Ultimii kilometri erau cu pietriș și pante înclinate. Cum eram noi cu mașina încărcată, am avut grijă să îmi iau avânt înainte de un deal, ca să fiu sigur că îl urc.
Apoi am ajuns la
chalet, în fapt, o casă de vacanță pe malul lacului
Bringé. Malul e abrupt, iar casa are un etaj, astfel că, de la balconul generos, suntem la fel de înalți ca brazii dimprejur. Tot peretele care dă spre lac e un set de patru ferestre mari, duble. Vederea este numai bună de tăiat răsuflarea. De la etaj, un set de scări, vreo patruzeci de trepte, coboară până la apă, unde gazdele au un ponton și o remiză cu o hidrobicicletă și două caiace. Bineînțeles că le-am pus la treabă de cum am sosit.
Mașa a fost cea mai practică. A făcut baie în apa limpede și rece a lacului de mai multe ori, până când a căzut frântă de oboseală, odată cu apusul soarelui.
