Căci la Tine vin...

     - Nu avem timp acum de lacrimi, îmi spune îngerul. 

Dar îl văd ca și el e gâtuit de emoție. 

    - Când ții Sfintele Taine în mâinile tale, să îți plângă inima, să îți cânte sufletul, dar mâna să nu îți tremure niciodată.

Oftez ușurat, simțindu-i prezența și continui rugăciunea: 

Pe Tine Te rog, Cel ce singur ești bun și binevoitor, caută spre mine, păcătosul și netrebnicul robul Tău, și curățește-mi sufletul și inima de cugete viclene.

Așa mă apropii de sfânta jertfă: cu încredințarea că sunt păcătos, dar și cu nădejdea că Hristos, Care a fost și El om pe pământ, îmi înțelege neputința și mi-o acoperă cu bunătatea Lui.

Dacă ar fi să aleg versetul evanghelic care rezumă cel mai bine mesajul creștin, ar fi acesta: “Și bucuria aceasta (a Învierii) nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16,22)

Articolul integral, AICI

Îngerii sunt cool

Discuție cu Teo, în mașină, pe când ne întorceam de la biserică:

- Flash e super rapid. Dar mai e și Sonic. Și el e rapid, dar nu ca Flash.

- Păi, zic eu, cât de rapid e Sonic ?

Teo:

- Sonic e mai rapid decât un avion, iar Flash e mai rapid decât o rachetă.

- Dar, zic eu, știi tu cine e mai rapid decât amândoi ?

- Mai rapid decât Sonic ȘI decât Flash ? Cine ?

- Îngerii, răspund eu și văd o expresie de mirare și revelație pe fața lui. Ca și cum descoperise ceva unic.

- Oau, înseamnă că îngerii sunt cool, zice Teo. 

- Cum să nu? Te-aș minți eu ?

Și ne continuăm drumul. Eu, gândindu-mă că vine Haloween-ul și e mai bine să știe copiii mei că îngerii sunt ființe mai cool decât pirații sau vrăjitoarele (mai ales că sunt și reali), iar Teo gândindu-se probabil cum o să povestească la școală că rapidul Flash a pierdut locul pe podium la proba de eroism-viteză.

Îngeraşi cu adidaşi

...fragmente...

- Cât despre tine, Gladiil, ca superintendent al unei școli de îngeri păzitori, ai nevoie să fii puțin mai ... uman.
- Nu înțeleg, Doamne.
- Îngerii pe care tu îi formezi vor avea grijă de oameni, nu de alți îngeri. E nevoie, dar, să îi înțeleagă, să gândească puțin ca ei, să nu îi judece prea aspru. Așa că, de acum, poruncesc ca în școala ta să se facă, o dată pe săptămână, o oră de joacă. Poate să fie cu mingea, poate să fie de-a v-ați-ascunselea sau de pictură cu degetele. Te las pe tine să hotărăști. Am nevoie ca îngerii Mei să fie și puțin copii. Și chiar și tu ai putea să te joci împreună cu ei.
- Eu, în adidași?
- O să îți facă bine, ai să vezi.
Gladiil era puțin rănit în orgoliul lui, dar acceptă fără să crâcnească. Își plecă fruntea în fața Atotputernicului și ieși.

Rămași singuri, Dumnezeu îi spuse micului înger, în timp ce acesta se pregătea să plece spre neștiute depărtări terestre:

- O să îmi fie dor de tine, poznașule!

Citeşte întreaga povestire

Cugetare despre îngeri

Pe când citeam Crezul, m-a vizitat o idee. Nu mă consider un mare cugetător teologic și s-ar putea să fac greșeli dogmatice de o să mă pună duhovnicul la niște sfinte de mătănii. Dar am notat repede câteva idei pe o foaie de pomelnic.

Dumnezeu-Fiul e născut „înainte de toți vecii”. Adică înainte de timp. Iar timpul, conform teoriei relativității, e legat de materie. De tot ceea ce înseamnă creație. Timpul a apărut odată cu creația.

Nu poți spune, ca ereticul Arie, că Fiul a fost născut înainte de lume, dar nu din veșnicie, sau că a fost o vreme când El nu era. Tot ceea ce e înainte de timp e, prin definiție, veșnic. Veșnicia înțeleasă ca acel prezent continuu al lui Dumnezeu. Altfel, două momente diferite ar însemna prezența unui timp.

Dar îngerii? Ei fac parte tot din creație. Partea nematerială a ei, dar tot creație. Spune Geneza: „La început a făcut Dumnezeu cerurile și pământul”, adică lumea spirituală și cea materială. Catehismul spune că lumea spirituală (îngerii) a fost creată înaintea celei materiale. Îngerii sunt sub timp, dar nu sunt afectați de trecerea lui, ca oamenii. Au conștiința lui „ieri” și „mâine”.

Am înțeles de mult că știința și religia nu se contrazic. Ele doar folosesc abordări diferite. Cine știe dacă o viitoare dezvoltare a teoriei relativității nu o să ia în calcul spiritul, ca o constantă universală ?

Despre îngeri

Citesc cartea Despre îngeri a lui Andrei Pleșu. O găsesc undeva la granița dintre filosofie și teologie, mai aproape de cea din urmă. Notez texte din carte într-un caiet:

Îngerii sunt însoțitori ai omului. Corpul lor (dacă au așa ceva) e diferit de al omului, dar și de esența lui Dumnezeu. Ei pot lua la nevoie înfățișare umană. Se pot deplasa instantaneu oriunde, dar nu pot fi în două locuri în același loc. Orice om are un înger. După mulți părinți și teologi, un înger are grijă de un singur om, o singură dată. Evanghelia menționează că „noi vom judeca pe îngeri”. Ca și la oameni, judecata celor buni e mai mult o confirmare a meritelor lor, decât o condamnare.