marți, 25 iunie 2024

Un proiect video reușit

Am terminat un proiect interesant, dar care mi-a solicitat timp și cunoștințe de montaj video.

Am filmat, timp de trei duminici consecutive, Liturghia în catedrală, cu două camere video, pe care le-am mutat de fiecare dată în altă poziție. Părintele și cu mine ne-am îmbrăcat la fel, iar rezultatul este o filmare multi-cameră care pare făcută șa una și aceeași slujbă. Culorile sunt bune, sunetul, reușit, iar schimbarea unghiurilor de filmare îi dă o oarecare dinamică. Mai ales dacă te gândești că cel care filmează este și cel care slujește în mijlocul bisericii - adică eu. Actorul este și cameraman, și regizor.

A ieșit foarte bine, chiar dacă, privind cu atenție, se văd unele incosecvențe: la un Vohod, ies cinci copii din altar și se întorc șapte. Teo se află ba în dreapta, ba în stânga. Mă rog, faze care nu se văd imediat și, pe deasupra, sunt amuzante. 

Mi-a luat aproape o lună ca să editez tot materialul filmat, cam 50 de GB. Dar sunt mulțumit de rezultat.



vineri, 8 martie 2024

Cugetări ale oamenilor nordului

Să ai căldură în iglu, ulei în lampă și pace în suflet.

Fie ca dărnicia ta să crească odată cu bogăția ta.

Renul îl urăște pe lup, dar lupul e cel care îl menține pe ren în formă.

Când crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate.

Ieri e cenușă. Mâine e lemn. Doar azi focul arde.

Nu stii niciodată cu adevărat prietenii de dusmani, până nu se rupe gheața.

Răbdarea înseamnă totul pentru noi. A aștepta nu e o pierdere de timp.

duminică, 28 ianuarie 2024

O invitație divină

predică la Duminica a 14-a după Rusalii

Un împărat a făcut nuntă fiului său.


Spuneți-mi dacă s-ar putea un eveniment mai de amploare și de bucurie în viața unei țări, ca nunta fiului împăratului ei. Tot poporul, cu mic cu mare, este dator să se bucure, pentru că împăratul este cel care are grijă de ei. A trimis, spune evanghelia, pe slugile sale ca să îi cheme pe cei invitați, pe cei care se aflau pe lista oficială a nuntașilor. Ne închipuim că erau oameni importanți din cetate: demnitari, militari, oameni de vază, care erau de aceeași noblețe și poziție socială cu a împăratului și a fiului său.

Dar aceștia nu au vrut să vină.

luni, 1 ianuarie 2024

Liturghie și liniște la început de an

Am mai început un an.

Aseară, am petrecut Revelionul acasă, după ora României. Pe la 4 după-amiază am mâncat ceva, rață cu piure de cartofi și un pahar de vin. Apoi am lenevit, ne-am uitat la televizor, erau niște filme interesante, dar și la transmisii de la New York, din Times Square, cu concerte de muzică în așteptarea miezului nopții. Nu am stat până la miezul nopții, nici nu aveam de gând. Pe la zece și ceva ne-am dus deja la somn. Cartierul, și chiar orașul nostru, sunt lipsite de petarde, focuri de artificii sau alte lucruri cu care eram obișnuit de Revelion.
Teo, băiat de altar

A doua zi dimineață, proaspăt și odihnit, am slujit Sfânta Liturghie la catedrală. Părintele, cam obosit, după Te-Deum-ul de azi-noapte, dar nu se vede. Are energie părintele meu. În biserică, cei prezenți, mai puțin de jumătate decât de obicei. Românii noștri petrec de Revelion și or fi fost obosiți. Mai ales că e zi de luni. Corul a fost totuși prezent și slujba a decurs plăcut, calm și hrănitor. Ca la a doua Înviere: noaptea, mulți, ziua puțini. Am vorbit și cu domnul Alex, dirijorul, și am convenit să punem mai multe înregistrări ale corului pe situl bisericii, pe care îl administrez de vreo nouă ani.

Ajuns acasă, nu am nimic de făcut. Maria și Teo se pun pe șicanat, ăsta plânge, ea se amuză de smiorcăiala lui, Nicoleta pune sarmalele la fiert, eu mă relaxez cu o cafea pe canapea, făcând asceză în așteptarea sarmalelor. Dacă un călugăr ar răbda ce rabdă un mirean ca mine, înfometat în așteptarea și în mirosul sarmalelor care se perpelesc în cratiță, după Liturghia de Anul Nou, s-ar sfinți cu câțiva ani mai devreme.

Dar sunt momente plăcute. Lejere, liniștite, de familie. Mărunțișurile care fac deliciul momentului. Nu avem mereu dispoziția necesară să gândim la idealuri înalte. Uneori, micile passe-temps ale zilei au și ele rostul lor. Ca un atlet care, după un antrenament dur, își bălăngăne nonșalant picioarele într-un pârâu rece și nu își dorește nimic altceva.

Am prins în peretele bucătăriei calendarul ortodox pe anul acesta, alături de icoana Maicii Domnului. M-am închinat și mi-am făcut promisiunile pe anul acesta. Fără îndoială, mai mult de jumătate le voi uita înainte să vină Boboteaza. Dar poate cea care va rămâne este că nu vreau să uit că nu sunt nici super erou, nici sfânt, ci doar unul oarecare, din mulțime. Cum spuneau frații Strugatski, în nuvela Picnic la marginea drumului: un amestec de lașitate și curaj, în proporții normale.

Seara, când casa s-a liniștit și copiii s-au dus la ale lor, am cinstit în felul meu pe Sfântul Vasile, citind câteva pagini din Omiliile la Hexaimeron, predici pe marginea celor șase zile ale Creației. Uimitor cum omul acesta, în secolul al patrulea, a reușit să facă o punte de legătură între teologia creștină și cosmogeneză, concepția științifică modernă despre crearea universului. 

miercuri, 13 decembrie 2023

Cât avem o țară sfântă / Și un nai care mai cântă

Victor, băiatul Petronelei, a cântat acest cântec, acompaniat de micul nostru cor de copii, la serbarea de hram a Catedralei.

Niște versuri emoționante, o melodie dulce, care se potriveau bine cu vocea lui de copil, viitor tenor.

Versuri ca acestea:

Cât avem o țară sfântă

Și un nai care mai cântă

sau

O câmpie, un sat natal

O clopotniţă pe deal

nu au cum să nu te sensibilizeze.

Nu știu dacă îl pot numi un colind, dar are aceeași dulceață și nostalgie românească.

De cum am ajuns acasă, i-am căutat versurile, i-am descifrat acordurile la chitară și l-am cântat pe îndelete, adăugându-l la tolba noastră de cântece de Crăciun, să ne fie de folos.

Iată partitura completă:

luni, 11 decembrie 2023

Colinde de Crăciun


Revista SOLIA a Episcopiei noastre din Statele Unite și Canada a avut buna plăcere să îmi publice un articol și două colinde. Mulțumesc mult Înalt Prea Sfințitului Nathaniel și părintelui Florin Ristache, editorul de limbă română al revistei.

Linkul către revistă:

Linkul către situl episcopiei:

joi, 23 noiembrie 2023

Cea mai scurtă poveste

Cea mai scurtă povestire scrisă vreodată are doar șase cuvinte. I se atribuie lui Ernest Hemingway – i s-ar și potrivi, dacă îi considerăm stilul – dar nu îi este dovedită originea. 

Ar fi pornit de la un anunț dintr-un ziar al vremii. 
Ea sună așa: 

    For sale: 
        Baby shoes 
        Never worn

În traducere: 

     De vânzare: 
        Pantofi de bebeluș 
        Nefolosiți 

Și nu pot să nu văd lunga poveste care se înfiripă în mintea cititorului, în mai multe cuvinte decât cea scrisă, despre un bebeluș care poate nu a văzut lumina zilei și nu a apucat să se bucure de pantofiori. Imaginația scrie o altă poveste, mai bogată, mai tristă și mai nuanțată decât textul care a atins-o prin pana unui scriitor consacrat. 

Așa se face arta de calitate: o parte ceea ce e scris, o altă parte, ceea ce se înfiripă în mintea ori în sufletul cititorului.

sâmbătă, 18 noiembrie 2023

Am aprins luminile de iarnă

 Așa arată casa noastră seara, într-o toamnă târzie, așteptând iarna. 

Iarnă care o să vină, fără îndoială. Și când vine, uită să mai plece. Dar tot o iubim. Așa e în Canada.