Iar acum, din senin, un necunoscut le cerea să iasă din nou la pescuit. Un altul poate ar fi refuzat, dar viitorul apostol s-a uitat la Iisus și a văzut ceva în privirea Lui, nu știa încă ce, dar acel ceva l-a convins:
- Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins. Dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
Mi-l și închipui pe bietul pescar, obosit de muncă, speriat de întâmplare și bulversat de prezența Lui Iisus cum Îi cuprinde genunchii a mare mulțumire. Premoniția lui se adeverise: Omul care stătea în fața lui avea ceva dumnezeiesc în El.
De atunci, viața lui, a fratelui său Andrei și a celor doi Zevedei a luat o întorsătura neașteptată, dar știută de Dumnezeu din veșnicie:
Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu