Îmi zicea un părinte odată: - când te rogi, fă și câteva metanii, că ajută. - Păi, zic, ce sunt alea ? - Uite așa, ca un fel de genuflexiuni spirituale. Și mi-a arătat. - Aaa, păi pot să fac mai multe, că nu pare greu. - Nu, mi-a zis el, fă numai cinci dimineața și cinci seara. Dar fă-le în fiecare zi, fără abatere.
Eu nu: m-am pus și am făcut ca la ora de sport: cu voinicie, până pe la cincizeci. Apoi seara, tot atâtea. Stai să vezi când o să îi spun părintelui, mă gândeam. Credea că eu sunt om doar de cinci metanii ?
Dar m-a costat: următoarele trei zile am avut febră la picioare și nu am mai putut să fac niciuna. Iar părintele m-a văzut amărât și mi-a zis râzând: - Vezi, băiete, tu ești tânăr și ai entuziasm. Dar e bine să ți-l temperezi. Ia-o încet, dar constant. Câte puțin, dar în fiecare zi. Disciplina e mai bună decât heirupismul. Viața spirituală e o cursă de rezistență, nu de viteză.
