N-auzi cum pocnește biciul în Carpați ?

 Îmi vine în minte la fiecare Crăciun, de vreo câțiva ani încoace, un colind ascultat în liceu: ”Să vă fie casa, casă / Pâinea albă și gustoasă / Și-un pahar de vin cinstit / Numai bun de-mpărtășit...” Credeam că e al lui Păunescu și mă apuc să îl caut pe internet, ca să fiu sigur că îl știu bine și întreg. Dar apoi îmi amintesc că e al lui Corneliu Vadim Tudor. Da, domnule, de aici îl știam: de la discul Biblia și pușca, cumpărat de tata în 1992, când era admirator al ziarului și al partidului România Mare.

Coperta discului, așa cum mi-o amintesc: un Vadim și un Marian Nistor, tineri. Subtitlul era: Un poet și un compozitor. 

Zică cine ce-o vrea despre omul politic Corneliu Vadim Tudor. Dar poetul Vadim chiar mi-a plăcut. Meșterește bine cuvintele.

I-auzi aici:

Îmbătat de slavă, sufletul se pleacă

În străvechi legende, iar ne regăsim

Cât avem colinde, ţara nu-i săracă

Glorie acestui sanctuar sublim.

Scoală, gazdă mare, vin colindătorii

N-auzi cum pocneşte biciul din Carpaţi?

Din adânc de veacuri luminează zorii

Ies din nou la viaţă zâne şi-împăraţi.