Nicolae Marinescu - Jurnal Canadian
vineri, 8 martie 2024
Cugetări ale oamenilor nordului
Fie ca dărnicia ta să crească odată cu bogăția ta.
Renul îl urăște pe lup, dar lupul e cel care îl menține pe ren în formă.
Când crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate.
Ieri e cenușă. Mâine e lemn. Doar azi focul arde.
Nu stii niciodată cu adevărat prietenii de dusmani, până nu se rupe gheața.
Răbdarea înseamnă totul pentru noi. A aștepta nu e o pierdere de timp.
duminică, 28 ianuarie 2024
O invitație divină
Spuneți-mi dacă s-ar putea un eveniment mai de amploare și de bucurie în viața unei țări, ca nunta fiului împăratului ei. Tot poporul, cu mic cu mare, este dator să se bucure, pentru că împăratul este cel care are grijă de ei. A trimis, spune evanghelia, pe slugile sale ca să îi cheme pe cei invitați, pe cei care se aflau pe lista oficială a nuntașilor. Ne închipuim că erau oameni importanți din cetate: demnitari, militari, oameni de vază, care erau de aceeași noblețe și poziție socială cu a împăratului și a fiului său.
Dar aceștia nu au vrut să vină.
luni, 1 ianuarie 2024
Liturghie și liniște la început de an
Aseară, am petrecut Revelionul acasă, după ora României. Pe la 4 după-amiază am mâncat ceva, rață cu piure de cartofi și un pahar de vin. Apoi am lenevit, ne-am uitat la televizor, erau niște filme interesante, dar și la transmisii de la New York, din Times Square, cu concerte de muzică în așteptarea miezului nopții. Nu am stat până la miezul nopții, nici nu aveam de gând. Pe la zece și ceva ne-am dus deja la somn. Cartierul, și chiar orașul nostru, sunt lipsite de petarde, focuri de artificii sau alte lucruri cu care eram obișnuit de Revelion.
Teo, băiat de altar |
A doua zi dimineață, proaspăt și odihnit, am slujit Sfânta Liturghie la catedrală. Părintele, cam obosit, după Te-Deum-ul de azi-noapte, dar nu se vede. Are energie părintele meu. În biserică, cei prezenți, mai puțin de jumătate decât de obicei. Românii noștri petrec de Revelion și or fi fost obosiți. Mai ales că e zi de luni. Corul a fost totuși prezent și slujba a decurs plăcut, calm și hrănitor. Ca la a doua Înviere: noaptea, mulți, ziua puțini. Am vorbit și cu domnul Alex, dirijorul, și am convenit să punem mai multe înregistrări ale corului pe situl bisericii, pe care îl administrez de vreo nouă ani.
Dar sunt momente plăcute. Lejere, liniștite, de familie. Mărunțișurile care fac deliciul momentului. Nu avem mereu dispoziția necesară să gândim la idealuri înalte. Uneori, micile passe-temps ale zilei au și ele rostul lor. Ca un atlet care, după un antrenament dur, își bălăngăne nonșalant picioarele într-un pârâu rece și nu își dorește nimic altceva.
Am prins în peretele bucătăriei calendarul ortodox pe anul acesta, alături de icoana Maicii Domnului. M-am închinat și mi-am făcut promisiunile pe anul acesta. Fără îndoială, mai mult de jumătate le voi uita înainte să vină Boboteaza. Dar poate cea care va rămâne este că nu vreau să uit că nu sunt nici super erou, nici sfânt, ci doar unul oarecare, din mulțime. Cum spuneau frații Strugatski, în nuvela Picnic la marginea drumului: un amestec de lașitate și curaj, în proporții normale.
miercuri, 13 decembrie 2023
Cât avem o țară sfântă / Și un nai care mai cântă
Victor, băiatul Petronelei, a cântat acest cântec, acompaniat de micul nostru cor de copii, la serbarea de hram a Catedralei.
Niște versuri emoționante, o melodie dulce, care se potriveau bine cu vocea lui de copil, viitor tenor.
Versuri ca acestea:
Cât avem o țară sfântă
Și un nai care mai cântă
sau
O câmpie, un sat natal
O clopotniţă pe deal
nu au cum să nu te sensibilizeze.
Nu știu dacă îl pot numi un colind, dar are aceeași dulceață și nostalgie românească.
De cum am ajuns acasă, i-am căutat versurile, i-am descifrat acordurile la chitară și l-am cântat pe îndelete, adăugându-l la tolba noastră de cântece de Crăciun, să ne fie de folos.
Iată partitura completă:
luni, 11 decembrie 2023
miercuri, 6 decembrie 2023
joi, 23 noiembrie 2023
Cea mai scurtă poveste
sâmbătă, 18 noiembrie 2023
Am aprins luminile de iarnă
Așa arată casa noastră seara, într-o toamnă târzie, așteptând iarna.
Iarnă care o să vină, fără îndoială. Și când vine, uită să mai plece. Dar tot o iubim. Așa e în Canada.
sâmbătă, 23 septembrie 2023
joi, 3 august 2023
Țara asta-i mare cât raiul!
Ne-am petrecut concediul de vară în Quebec. Provincia e de vreo șapte ori mai mare decât România și mai sunt încă nouă ca ea în toată Canada. Ai ce vedea ca să îți ajungă o viață !
Pe ambele drumuri, de dus și de întors, am înnoptat la Ville de Quebec, ca să nu conducem prea mult deodată și ca să vizităm și pe acolo câte ceva. Am văzut Aquarium-ul și cascada Montmorency, cea din urmă o furie a apelor și un exercițiu de rău de înălțime. Sincer, când traversam podul peste cascadă, aveam picioarele moi și nesigure. Dar priveliștea asupra fluviului St. Laurent a meritat curajul.